Daca tu m-ai fi iubit

 
          Ma uitam pe net. Nu stiu, ce mi-a venit, sa caut numele tau pe net. Am gasit o pagina web de-a ta, pe care tu nu o mai administrezi. Pe acel site, am gasit o poza cu tine. Erai mai tanar, cam prin 2011. Mult timp a trecut de atunci. Eu te-am cunoscut, ceva mai tarziu. Credeam, ca vom fi impreuna, imi facusem sperante desarte. Dar, mai tarziu, am aflat, ca de fapt, noi doi nu putem fi unul langa celalalt. Nu esti, cum credeam ca esti, cum visam ca vei fi. Am suferit dupa tine... Am plans, am sperat, am vorbit cu tine, am crezut in noi... Dupa timp, mi-a trecut. Nu mai sufeream dupa tine. Dar, mai tarziu, aveam sa cunosc pe altcineva, cu care, la fel, am crezut ca vom fi impreuna si am sperat cu tot sufletul, ca in sfarsit, am gasit pe cineva care ma iubeste. Totusi... am facut aceeasi greseala. Mi-am daruit inima, inca odata, cui nu trebuie. Am suferit si inca, sufar. Ultimul barbat, pe care l-am cunoscut, m-a facut sa sufar si mai mult. Am ajuns sa ma simt inferior si nedorit de nimeni. Am ajuns la o limita, cand simt ca am sperat, in zadar 30 de ani de viata. Am sperat, ca voi gasi pe cineva, care sa ma iubeasca asa cum sunt. 
           Ma uit din nou la poza ta, cand erai mai tanar. Erai fara barba si mai frumusel. Daca ai fi avut sufletul tau, la fel de frumos, ca si chipul tau, poate m-ai fi iubit si n-as fi incercat sa caut fericirea, care de fapt nu exista si pentru mine. Privesc a nu stiu cata oara, poza ta si plang... Nu plang dupa tine... ci plang din mila pentru sufletul meu ca, nu am stiut, sa ma iubesc pe mine insumi. Nu am stiut sa ma apreciez. Am stiut doar sa-mi daruiesc sufletul si iubirea, ca sa fie lovite de dispret si nepasare. M-am daruit, cu totul, fiecarui barbat in parte si nu am primit decat ,,praf'' de amagiri si vise trecatoare, ce nu au devenit realitate... ci s-au transformat in doar lacrimi si suspine. 
          Acum ma duc la somn. Maine incepe o noua zi, inca o zi mai batran, incarcat cu povara amintirilor dulci-amare...

Inca un esec, in viata mea

 
          Te-am cunoscut pe data de 12 octombrie 2018. Te-am gasit pe anumita, retea de socializare. Mi-ai scris, ca esti in gara. Atunci, eu m-am imbracat repede si am plecat grabit, cu gandul sa te vad si eu. Nu te stiam, ca nu aveai poza la profil. Atunci te-am vazut. Erai brunet, cu ochelari de vedere, asteptand autobuzul sa vina, sa pleci spre orasul tau. Trenul era anulat, din cauza podului cazut. Aveai, vocea calda si dulce la vedere. Aveai parul cret, negru, usor carunt pe la tample, desi aveai 38 de ani (sper, ca nu am gresit varsta). Am stat, cateva minute de vorba cu tine. In acel moment, nu ma mai simteam singur. Dar, imediat a venit si autobuzul si te-a luat. Eu am ramas singur si am plecat spre casa. Mai tarziu, mi-ai scris ca nu poti sa-mi oferi, ce-mi doresc... un om care sa ma iubeasca asa cum sunt. Totusi, pe moment, tu m-ai facut sa uit, de trecutul meu zbuciumat si de persoana, care m-a ranit, sufleteste, cat a putut de mult. 
          Acum, stau si ma intreb... De ce, nu pot sa-ti fiu aproape? Ce ne opreste sa fim impreuna? Eu banuiesc, cam din ce cauza, nu ma poate iubi nimeni. Pentru faptul ca, sunt prea slab, urat si nu asa de destept, cum sunt altii. Nu sunt pe gustul nimanui. 
           Au fost nopti, cand ascultam o melodie celtica si-mi inchipuiam, cum noi doi, ne-am intalnit, inca o data si am devenit un cuplu. Imi imaginez, ca noi doi suntem undeva pe un deal, la o casa, iar pe balcon, stam noi doi si privim in zare. In timp ce privim in zare, noaptea tarziu, apare trenul, ce usor se aude din indepartare cum suiera grabit sa ajunga la gara, cu ultimii oameni pe care trebuie sa-i duca. In timp ce privim trenul, neobosit, tu vii pe la spatele meu si ma iei in bratele tale calde si catifelate. Iar, eu fericit, ma intorc spre tine si te sarut, in bataia vantului ratacit. 
           Ne asezam pe bancuta de langa peretele balconului. In bratele tale, ma relaxez, cersind cu o usoara disperare, mai multe saruturi de la tine. Tu, intr-un final cedezi si ma saruti cu patima si foc. Desi era destul de racoare, eu eram deja infierbantat, la fel ca tine. Hainele erau deja aruncate. Trupul tau fierbinte, trezea jaguarul din mine. Te devoram cu mangaieri neuniforme, aproape pierzandu-mi controlul. Trupurile noastre unite, ardeau sub flacara pacatului dulce. Dupa o ora si ceva, ne-am potolit. Ne-am dus in casa si am adormit si noi, obositi, dupa ... atata fericire trupeasca.
           Asa ceva, as fi vrut sa traiesc. Din pacate, nu voi avea parte de tine. Drumurile noastre, s-au intersectat, doar pentru o scurta perioada de timp. Din cauza ta, vreau sa plec departe de Romania. Desi, vroiam sa plec cu un alt motiv. Acum, motivul esti tu. Dar, sper, sa ma mai duc prin Brasov, acolo unde locuiesti tu. De mult timp, eu aveam o atragere spre Brasov. Ma simteam si ma simt inca, atras de Brasov. Sa fi tu oare motivul? 
           Daca as putea, as vrea sa plec in alta lume paralela, unde tu ma iubesti si nu poti trai fara mine. Sincer, nu stiu, daca exista o alta dimensiune a lumii, daca exista, o alta lume paralela, ca a noastra.  Nu voi stii niciodata. Stiu doar atat... nu voi stii niciodata cum este sa fii iubit si dorit de cineva drag. Stiu, doar sa sufar si sa gasesc iubirea doar in povesti inventate de mine. 
           E seara. Trebuie sa dorm. Sper sa dorm, ca pisicile mele nu am somn, au chef doar de joaca. Cu respect al tau Costin.

Traiesc in lumea mea imaginara

 
           M-am trezit prea deveme. Cu gandul la iubire si la ceea ce-mi doresc sa traiesc intr-o zi. Dar, imi dau seama, dupa ce ma spal pe dinti si fata, ca de fapt nu am parte de acea iubire cu care as vrea sa-mi ,,imbrac´´ sufletul ranit de dezamagiri. Atunci imi creionez o lume doar a mea unde iubirea e un balsam de fericire si vindecare. Ma las cuprins de voalul ametitor al trairilor imaginare si-mi pierd timpul traind povesti de dragoste. Toate astea in  mintea mea. Dupa ce revin in lumea reala, ma simt trist si obosit, sa mai sper, ca voi trai, alaturi de tine, povestea mea de dragoste. Tu ai atatia prieteni, cu care te-ai intalnit si ai facut poze impreuna, incat ma gandesc ca a fost ceva mai mult intre voi doi.
           Nu am ce face... Trebuie sa-mi traiesc viata pana la capat, cu bune si rele. In concluzie... Iubirea este doar o iluzie traita fara rost. Imi imaginez ca un naiv ce sunt, ca iubirea exista undeva, dar de fapt iluzia perfecta te face sa pierzi timp si lacrimi amare pe obraz.